Filosofia sta in modul cuiva de a-si petrece timpul.Inteleptul tace; istetul da din mâini crezându-se Intelept; femeia se cearta; copilul plânge;
Rata macaie; calul necheaza; firul
De iarba creste; eu scriu;
Imi acopar scrisul de vorbe marunte;
Iubirea privindu-ma tace si ea zâmbind;
O intelepciune mai mare nici ca exista;
Inteleptul e Seriosul; Iubirea tace
Mistuindu-se de placerile Lui; zâmbind:
Cugetând practic ! Mai mult e in trecere
Pe la noi; nu ramâne prea mult;
Desi ar cam trebui sa mai stea !
In usa mi-a zis: „Echilibrul e o metafora,
Toti balansam!" „Filosofia nu reprezinta
Existenta/ ea este o stare sau alta
A celui existent; intre poet si filosof
O disjunctie necesara: poetul
Da a-ntelege ca stie chiar totul
De mai nainte in timp ce filosoful
Se cerceteaza atent
(„Cunoaste-te pe tine insuti !)

Ce as mai pune-o sa-mi joace cazaciocul pe jar, sa-i
Sfârâie talpile, spune Irod Imparatul/ Cel de la Rasarit;
Si la capatul Poesiei pe Crucea din lemn umed                                                                            de cedru
Mielul jertfei blând clipeste sângerând inca
Din toti ochii vii ai universului ca o boare
Inmiresmându-ne de suferintele ei; caci toate
Podoabele Poesiei Dumnezeului celui viu i se cuvin!
Si tie, umanitate lovita de gânduri, prea-blândo !
Si nevinovata inainte de-a fi…
                                                                             (1972)

Un gând este o munca a Timpului.
De ce stai pe gânduri ? Mergi mai departe !

„Talentul inseamna tot ce apartine unui om
talentat" mi-a spus la tinerete A. E. Baconsky.
Acest lucru l-am retinut si acum il supra-semnez!

Cel mai teribil este Adevarul pe care nimeni
Nu l-a rostit niciodata! Dar el exista!

Am sa uit; pentru uitare a nascut memoria inteligenta;
Pentru ca am uitat ca alta data am fost un intreg
Azi exist; nu exista o mai fertila uitare decât
Alergarea mea inspre mine ca sa refac o clipa
Iarasi intregul/ din cioburi ! La ce voi renunta ?
La câte trebuie sa renunt pentru ca
Gândul acesta sa nu ma doboare ?
Pentru ca acest gând al tristetii
Ca geniul nu-i nici el favorabil
Oricând si oricarei creatii
Ca orice lucru perfect ramâne
Pe veci perfectibil… Dovada oul
Din care iese gaina si intrebarea cine
A fost mai intâi ? Dovada omul si fiicele Omului;
El a evoluat dar isi face din involutie mai ales
Un stindard! Cine e Omul ?
Despre el vreau sa nu mai discut ! Exit ! Impovarare !

Vai, toata linistea zorilor
E o impresie departata de nori
Culesul viilor toamna
Miristea arsa de pastori !

Ludwig von Beethoven
Surzind lânga râu.
Dupa amiaza creste
Si se va prabusi crescând.

Vai, linistea atât de limpede
Marul din poarta casei parintesti
Un cersetor primit la masa regelui
Un filosof, desigur,
Rugat aici
Sa-si povesteasca drumurile caci
Aduce din copilarie vesti.

Vai, cât de mult se schimba toate,
Frunzele clare din amurg,
Dar intrebati-l toate, câte-n luna,
Si de batrânul tata intrebati-l,
Sau cât mai arde-n sine al vietii crug !

Poesia n-are voce poesia n-are grai
Grindina de-argint feroce lovind peste rai!

Muta care ne-asurzeste de a fosnetelor ploi
Sau de patima de codru când acela infrunzeste!

Ea ne tine potecuta tineri cât suntem si goi;
Ea: Maria si maruta temelor din musuroi!

Care tine minte Muta secoli mici si secoli mari.
Numai de n-ar stranuta sa ne bolnavim macari!

Sa ne poarte prin spitale sa ne culce prin morminte.
Toate-s ale Dumisale ca si tinerea de minte!