cap-1.gif (2613 bytes)

Pagina 4
AUGUST 2002

cap-2.gif (2517 bytes)

BIOGRAFIE ATIPICA

biserica-1.jpg (38720 bytes)

Biserica si iarba verde de acasa

La ultima restaurare a Bisericii cu hramul Sf. Gheorghe din Zorleni ne asteptam ca, dānd la o parte piatra de pe masa altarului, vom regasi acolo cel putin o parte din arhiva fostei Case Regale, sau in mod sigur (speram impreuna cu parintele Sin), actul de intemeiere (ctitorire), din vremea lui Carol I/ 1884. Stupoare. Comunistii scormonisera si acolo nimicind totul. A scapat ca printr-o minune aceasta imagine din vremea intemeietorilor. „Biserica lui Carol I"/ si-n iarba verde de acasa un grup de epoca. Se vad turlele taiate strict/ gotice si bunii nostri strabuni aflati acum, si mai departe, suflete-n cer, trupuri subt iarba.

1940. 1946-1952 / Copilul cu o memorie exceptionala

Ion Murgeanu s-a nascut in seara zilei de 7 iunie 1940, la Zorleni, in fostul judet Tutova, plasa Simila, fiind ultimul din cei patru copii ai lui Vasile Murgeanu si ai Mariei (n. Grama, dintr-un neam ardelenesc), din care au ramas in viata, in afara lui, cele doua surori, Condella si Catinca (Tincuta), cel de al treilea, botezat cu acelasi nume, Ioan, murind la un an de la nastere.

Zorlenii au fost in vechime pamānt domnesc, dupa cum reiese, la 1906, din cele 377 documente vechi din arhivele Casei Regale, parte consemnate de N. Iorga in "Studii si Documente", vol. IV. Prima atestare este din anul 1522 din vremea lui Stefanita-Voda, intarita si de alte hrisoave si inscrisuri domnesti din vremea urmatorilor domni moldoveni: Aron Voda, Ieremia Movila, Vasile Voievod, Istrati Dabija Voievod, Alexandru Voda, pāna la Aga Alecu Calimachi, care intregeste definitiv mosia Slobozia-Zorleni, la 1818, si se intareste, infiintānd si cladind la Zorleni: palat cu parc mare imprejur, scoala, velnite, salase de tigani, elesteu de peste, livada de duzi, vie, gradina de pomi roditori etc.

In anul 1853 mosia Slobozia-Zorleni apartine hatmanului Alecu Ruset Rosnovanu, care a primit-o de la Calimachi ca zestre, cānd s-a casatorit cu fiica acestuia, Roxanda. Insa dezastru. Dupa incetarea din viata a hatmanului, curajoasa Roxanda se va bate-n procese timp de mai mult de jumatate de veac pentru apararea mosiei, rāvnita-n anumite parti ale ei de vecini hulpavi, pe urma datoriilor catastrofale lasate la moartea sa de risipitorul hatman, jucator patimas, si prins si de alte patimi mai rele inca…Ca intr-un roman balzacian, hatmaneasa va pierde totul, si in aprilie 1886 mosia Slobozia- Zorleni cu trupurile sale va fi cumparata de catre M.S. Regele Carol I de la bancherii Pierre si Victor Monge si Francois Liet, la pretul de lei 1.355.750. Noul Domn, pentru a domni in Romānia cu titlu de Rege, avu la un moment dat obligatia de a se impamānteni in noua sa tara.

familia-1.jpg (10778 bytes)

Mos Ion Grama (stānga) a murit in puscariile comuniste fiind de dreapta. Era fratele mai mare al mamei, facuse liceul comercial, n-a fost ceea ce-n epoca se spunea un chiabur; era si mai rau: un burghez… Intre doua inchisori personajul Ion Omoranu din „Edenul" si-a facut drum intr-o seara pāna la noi la Zorleni la casa parinteasca. Auzise ca eram acolo si eu. De subt bunda taraneasca acum (el care tot timpul fusese un mare domn si un mare risipitor de haruri) scosese un ziar frumos impaturit in patru. Era la vedere numele meu pe cāteva poezii publicate acolo. „Tu esti acesta, nepoate ? Daca esti tu, atunci eu pot sa si mor de batjocura astora ! Vezi insa cum mergi mai departe!"

Traditia locala povesteste despre un anume Mihaila Murgean, strabunic al viitorului poet, uns ca primar de insusi Regele, la luarea in stapānire a mosiei sale de la Zorleni, in urma unei scene de basm. Aliniati pe peronul noii gari, in timp ce Voda adasta din trenul regal, cu tot alaiul, mai intāi coborāndu-si dintr-unul din cele doua vagoane sareta, cu calul navrap gata inhamat, Mihaila acesta, care nici nu ingenunchease cel putin, laolalta cu ceilalti, si-ar fi scos caciula de miel de pe frunte si, aplecat intr-un singur genunchi la picioarele Domnitorului, incepu sa-i stearga cizmele / „caci ai facut cale lunga pāna la talpa tarii, Maria Ta, si s-a prins colbul de ele" ! Gestul, interpretat ca o buna observare, si de o mare rigoare, " regele neamt"/ poreclit de sateni „Hopantol", i-l rasplati ca atare…Dealtfel, tatal poetului era foarte māndru de-aceasta legenda, dar mai ales de vechimea rasei sale in acel loc („oricānd iti pot numara 400 de ani de cānd ne aflam noi aici", afirma el), ager ca focul in vorbire, si ultimativ in gesturi, daca cineva ar fi indraznit sa-l infrunte…Asa incāt, copiilor sai de mici le-a inculcat ideea ca ei sunt altceva decāt restul lumii de-acolo, din sat…Se māndrea, mai nou, cu fiul sau, care " se ceruse" singur sa mearga la scoala, cu un an mai devreme, la nici sase ani impliniti, „pentru ca nu mai avea rabdare sa stea acasa"; drept pentru care ceru si primi dispensa de vārsta de la minister…Copilul, Ioan, scris in actul de nastere cu numele articulat biblic, e drept ca nu-l dezamagi, capatānd in curānd, in scoala primara o faima unica: dupa ce invata a citi „nici n-ai stiut cānd", dovedi o memorie cu totul exceptionala: retinea texte intregi, mai ales lectii de istorie, dupa cel mult doua lecturi…Tatal il ridica pe un scaun, intre prietenii adunati in casa la sarbatori, si-i cerea sa-si recite ca pe poezii lectiile de istorie, si mai ales pe aceea cu „Ana Ipatescu eliberānd guvernul provizoriu", pe care copilul, probabil, o insotea si de gesturi… Monarhia fusese abolita, deci, si bāntuia moda republicana…Copilul a retinut ca pe un lucru fortat clipa in care domnisoara Elena Nicolau, invatatoarea sa, - fiica de preot, dealtfel, si facānd pāna ieri si ea parte din elita clasei de mijloc a satului, i-a pus pe copii sa rupa din cartea de istorie fotografia regelui Mihai…Nu mai dura mult si, in cātiva ani, la 1952, poate, tatal copilului "cu o memorie exceptionala", intre toti copiii din sat, fu arestat, in urma unui proces dubios, anume inscenat "de la regiune", intrucāt luase apararea chiaburilor, pe timpul „cotelor", si-n procesul de formare al primelor „intovarasiri" agricole/ experiment al viitoarelor Gospodarii colective…

familia-2.jpg (14544 bytes)

Tata. „Un incapatānat" i-a spus Luigi Orhidi, albinarul Curtii Regale, intr-o dimineata in gara la Zorleni, cānd tata ma conducea ca deobicei sa iau trenul de legatura cu rapidul de Bucuresti din Bārlad. M-a amuzat teribil povestea. Vestitul apicultor care facuse la I.A.S. o ferma model in domeniu nu era nici acum strain de cele ce se intāmplau in lume. Ca si Mos Ion alta data se apropiase de mine la peron intrebānd cu discretie: „V-am ascultat la Radio la Moment poetic. Dumneavoastra sunteti acela ? Sunt fericit sa va cunosc si personal". Dar intorcāndu-se la tata il intreba si pe acesta: „Ai dat cu zeama bordelleza via ?" Tata: „Eu o stropesc dupa reteta mea cu piatra vānata, domnule Orhidi, si a mea nu se usuca nici la ploaie nici la seceta." Orhidi albinarul: „Incapatinatilor!"  

 

 

 

Abia atunci am inteles disputa din veac a regalilor cu localnicii; dintr-o memorie alternativa a lecturilor mele de la fondul secret se ivi povestirea administratorului Curtii regale din Zorleni/ elvetianul Henri Bolomey, scrisa in Monografia jubiliara din 1906 a Zorlenilor. Intr-o iarna cumplita, cānd zorlenasii ramasesera pe la mijlocul iernii fara un brat de nutret cel putin, la vitele lor de prin damuri, si s-au dus la Curte, sa se imprumute de la boieri (caci Dumnezeu, ca deobicei, tinea cu boierii si in acea iarna); insa conditiile puse de „mos Harea" li s-au parut satenilor prea umilitoare, deci n-au facut invoiala, plecānd asa cum venisera (cu māna-n fund…ar fi spus muierile lor de acasa)…

Mos Harea: Si acum cu vitele ce veti face pāna la primavara daca nu iscaliti invoiala ? „Le taiem si le māncam", a fost raspunsul scurt al taranilor. Incapatānatilor ! In tren spre Bucuresti m-am intrebat atunci pentru a cāta oara: Oare eu cui semanam in cele mai cumplite sau hotaritoare situatii ? Stelele de la nastere isi pun pecetea pe fiinta noastra calatoare prin lume…Poate ca cel mai mult in viata mea am iubit cerul de vara de la Zorleni. Si pe incapatinatul de Tata !

back.gif (320 bytes)

next.gif (323 bytes)