La „Clopotul" la Botosani m-a adus Nicolae Cântec, cel care era cu adevarat o incântare de om. Mi-aduc si-acum aminte seara in care, sub colonadele dintre Blocul turn si Librarie, de la Suceava, mi-a pus problema. Eram dedat pe-atunci studiilor superioare prin corespondenta, la Universitatea Bucuresti, drept care ma retrasesem din „vuietul cetatii" (Calinescu) la Adâncata, o localitate cu scoala generala, din umbra Manastirii Dragomirna si-a unei fantastice paduri, toamna ! Eram din nou profesor, predam din nou româna si franceza, si am nostalgia si azi ca n-am ramas toata viata mea dascal pentru copii. Locuiam in scoala, si la Suceava mergeam sa-mi cumpar tigari si ziare si carti / mai ales ziare si carti frantuzesti, care s-au gasit câteva anotimpuri la chioscuri si in librarie direct. Un sezon de basm, in infernul comunist, iar unii chiar am avut naivitatea sa credem, ca „portile tot s-au deschis", cum ar fi spus pasoptistul Heliade. Insa portile au ramas numai intredeschise o clipa. „Pasoptismul" lui Ceausescu n-a rezistat proastelor obiceiuri politice deprinse de la Stalin, Mao, si Kim Ir Sen.

Aceeasi iluzie a deschiderii m-a condus si in presa scrisa din acei ani. La „Clopotul" am facut de toate; reluasem o rubrica de scandal a „Clopotului" scos initial de Scarlat Calimachi („printul rosu"), intitulata „Arca lui Noe", dar in curând am editat si un „Clopotul literar-artistic", in nostalgia preparatoare a unei revste, sau macar a unui supliment literar si artistic, ce s-ar fi intitulat, pe urmele lui Sainte-Beuve, poate, „Clopotul de luni" (dupa Les causseries du lundi). Imi faceam mâna la „Clopotul", si, bineinteles, ca o luam razna cât se putea, cu voia redactorului sef Nicolae Cântec, un impatimit el insusi de literatura si de Eminescu, chiar acolo, in Botosani. Stiu ca i-am scris lui Geo Bogza, când i-am trimis si prima mea carte „Repaose" (totodata cerându-i si o recomandare de intrare in Uniunea Scriitorilor ! Nimic nu era pe gratis !), inainte de a-l cunoaste si a ma dezamagi, ca traiam la Botosani, in gloria lui Eminescu, „Omagial"!

Multe lucruri frumoase am retinut de la „Clopotul", deduse mai ales din adversitati politice: când s-a deplasat de la Bucuresti un secretar al Comitetului Central (Virgil Trofin), in urma scandalului diplomatic cu Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca, provocat indirect de mine. Vizitase Botosanii o delegatie moldoveneasca de partid si de stat, in frunte cu tavarasul Bodiul/ prim secretar al C.C. de acolo, daca tin bine minte, si fusesera asteptati la cina festiva la restaurantul de cinci stele locale intitulat: Flora! Inâmplarea facu sa fim si noi la cina cea de toate zilele, in acea seara, in faimosul restaurant, cu un grup de prieteni; eram o vedeta locala, om de presa, care la rubrica „Arca lui Noe" pre multi osândeam cu teapa si noi; un anume sef al comertului local, care nu de putine ori fusese tras in teapa la „Arca lui Noe", voi sa-mi faca pe plac si deplasându-se pâna la masa noastra ma lingusi, cerându-mi parerea „cum sa-i primeasca pe oaspetii moldoveni"; ce sa le cânte, adica, orchestra localului, de intâmpinare ? Fusesem pe cât de spontan tot pe atât de categoic: „Cum, adica, ce ?! Hora Unirii !" Va dati seama ! Chiar daca la noi eram in 1968, când Ceausescu isi „cânta" Marseilleza sa, insa abia in august, la rusi moldovenii se mai aflau inca subt cnutul lui Brejnev, chiar si-n luna lui Mai din acel an groaznic ! Dupa venirea lui Trofin in tromba la Botosani „ca sa linisteasca spiritele" cu „fratii moldoveni", urma o brigada din C.C. a sectiei de presa. Ma insel, sau in fruntea acelei brigazi, venita anume sa analizeze activitatea ziarului „Clopotul", se afla fesenistul de mai târziu, Dionisie Sincan ?!! El le-a spus textual tovarasilor de la judet, in legatura cu numele si semnatura lui Ion Murgeanu : „Iar pe acest tovarasel sa puneti sapte bice ! Unde naiba se trezeste el când scrie ce scrie la ziarul partidului ?!"

Ce scriam, deci ? Eu o luasem de buna cu liberalizarea si operam, impreuna cu Lucian Valea, si alti amici de grup spectaculoase „reabilitari" ale unor mari personalitati literare si culturale. Textul care-l scandalizaze pe Sincan in „Clopotul literar-artistic" fusese un dialog Ion Murgeanu-Lucian Valea, despre Lucian Blaga. Nu iertasem nimic; nu ascundeam nimic; mai ales despre ultimii ani ai poetului, care traise urmarit pas cu pas, si intr-o saracie lucie.