Pagina
16
AUGUST 2002
|
Pagina
16 |
|
1989 / Decembrie |
1989 / Decembrie.Poetul este surprins de evenimentele de la Timisoara cu demisia de la „Tribuna României" (pe care apucase sa le-o citeasca tuturor) in buzunar; o copie a ei ii disparuse din geanta diplomat de la domiciliu…In 21 Decembrie toata dupa amiaza va participa la mitingul de la Piata Romana impotriva lui Ceausescu. In aceeasi noapte va fi arestat din coloanele de demonstranti, care navigau in forta, din Calea Mosilor spre Republicii, cu scopul de a ajunge la Intercontinental. Trupele Securitatii intra-n coloane cu taburi si cu dubele lor blindate. Impreuna cu alti demonstranti I.M. este ridicat, incarcerat la Militia Capitalei si maltratat pâna in zorii zilei, când reuseste sa scape. In timpul drasticei instructii colective (oamenii erau calcati de tortionari in picioare si sângele tâsnea din ei pe pereti) poetul isi pierde cunostinta, dar nu cedeaza, si mai ales refuza sa stea, in genunchi sau la pamânt, dupa ordin…Ca intr-un ritual, revin simetric, intâmplari din copilarie, când este torturat pe nedrept si deci nu se supune…Va descrie totul intr-un manuscris nepublicat inca al unui roman intitulat „Carla in decembrie". Mai departe va fi un anticomunist convins, participant intempestiv (dupa obicei) la fenomenul Piata Universitatii si va simpatiza cu ideea monarhica, fiind primul, dupa marturia lui Mircea Ciobanu, care i-ar fi propus acestuia sa faca, in Elvetia (unde editorul sau din toti acei ani calatorea, in sfârsit, liber) un interviu cu regele Mihai, pe care ar fi urmat sa-l publice in „Curierul Românesc". Tot din acea vreme este ideea pe care i-o sugereaza /de data aceasta M. Ciobanu lui I.M./ de a scrie o carte despre Iisus. Lucru care se si intâmpla, dar din pacate M.C. nu mai apuca sa vada si el cartea intitulata Iisus. I se dedica, intr-o dedicatie mai ampla, care-i cuprinde si pe: Daniel Turcea, Parintele Sofian Boghiu si Parintele Constantin Galeriu, duhovnicul cel mai recent al poetului. Revolutia lui I.M. este in schimb o utopie nevindecata nici in prezent. Este convins ca i s-a dat/ a fost numit sa fie martorul implicat, dar cauza ei terestra nu l-a convins niciodata. La fel de incomod si dupa revolutie, poetul isi va atrage aprige antipatii din partea revolutionarilor de comanda gen Augustin Buzura & gasca/ ajunsi la popota pe oase dupa impartirea prazii, in esalonul 2, al „comunistilor cu fata umana"/ Aiurea „fata umana" ! Alte masti, aceeasi piesa… Istoricul literar Marian Popa va descrie aproximativ exact, in a sa „Istoria literaturii române de azi pe mâine/ 23 august 1944-22 decembrie 1989", participarea poetului la revolutie: „La ora 12,35 televiziunea isi reia emisiunile. Ceausescu si-a revenit, a cicanit in microfon cerând liniste pentru a-si continua discursul; promite la repezeala o viata mai buna, majorari de pensii si de salarii; vorbeste si e ovationat, ca de obicei; dar strigatele si fluieraturile reincep si mai ostile, o piatra zboara pe lânga el. De unde o piatra in aceasta piata? Au fost cumva reproduse aversiunile sonore prin instalatiile electronice discrete, de toata lumea cunoscute, folosite pentru generarea si amplificarea vocilor supreme exhibate in balconul Comitetului Central ? Nevasta presedintelui secretar general se apropie de microfon, isi baga palmele inaintea gurii barbatului si aplauda ostentativ. Dupa care cuplul si suita se retrag in cladire. Meetingul s-a incheiat. O parte din demonstrantii adusi initial cu sila compun grupuri inca nauce pe Calea Victoriei, pe Bulevardul Magheru, in alte locuri. Catre orele 16, „plângeam si glumeam impreuna, stateam strânsi unul in altul, era o fraternitate spontana germinala, atâtatoare", isi aminteste poetul Ion Murgeanu. Se nasc ad hoc lozinci pentru autoincurajare. Ca orice moment revolutionar al omenirii, alcoolul participa si el la facerea istoriei. Catre orele 18, in zona Pietii Universitatii se afla câteva zeci de mii de tineri agitati. Se intreprind arestari. Cei arestati sunt dusi la sediul central al Militiei Capitalei si la inchisoarea Jilava, unde sunt maltratati. Printre ei si scriitori: Alecu Ivan Ghilia, Florin Iaru, Ion Murgeanu." (…) „ Se termina un cosmar si in urma lui trebuia sa urmeze (intr-un mod aproape de neinteles) cea mai lunga cearta si cea mai asurzitoare galagie din istoria poporului român", sintetizeaza dupa un an, Ion Murgeanu, om, poet si prozator, simplu." (Marian Popa: „Istoria literaturii române de azi pe mâine"/ pag. 1211 si, respectiv, 1216) |
|
|
