Pagina
17
AUGUST 2002
|
Pagina
17 |
|
AMINTIRI DIN PREZENT |
Dupa zece ani la „Curierul Românesc", unde, ca deobicei, va fi mereu impotriva curentului /de data aceasta buzurist , si a ipocriziei de obste, se va retrage, scârbit de toti si de toate, ca in Sonetul 66 de W. Shakespeare (pe care il si traduce de altfel), in anonimatul mesei sale de scris. Sau, mai nou, la pupitrul unui modest computer (secod hand), pe care scrie si astazi, zilnic. 1997. Casa de presa si editura „Anotimp" din Oradea (prin tânarul si stralucitul poet Octavian Blaga) ii tipareste volumul de poezii „Darul"; un schimb de daruri dealtfel, ca rezultat al colaborarii cu poezii si articole, timp de câtiva ani, la excelenta si tinereasca revista „al cincilea anotimp" / ce apare postdecemrist, de asemenea, la Oradea. 1999. La Editura Crater , condusa de Ion Papuc, o eminenta cenusie a generatiei sale, se tipareste Iisus de Ion Murgeanu. 2000. Casa de presa si Editura „Anotimp"/ Editura Abaddaba tipareste versiunea necenzurata a volumului „Confesorul"/ poeme de Ion Murgeanu, cu un Cuvânt inainte in care autorul descrie „avatarurile neaparitiei „Confesorului" si decaderea principalei noastre carti de debut intr-o forma de neimaginat si cu titlul schmbat in „Confesiunea". La vârsta de 60 de ani, si dupa 10 ani de la revolutie, poetul gaseste forta, curajul, dar mai ales motivatia de a-si iscali, „in sfârsit, cu aceasta carte… indelebilul debut". Prin extensie, intreaga sa opera poetica va fi selectata si cuprinsa intr-o singura carte, deocamdata, de nivel antologic, si purtând titlul general si generos:"CONFESORUL". 2000, 15 aprilie. Moare la Zorleni mama poetului, Maria V. Murgeanu, in vârsta de 87 de ani. Vorbise cu ea la telefon câteva ore inainte sa moara, cum se spune, „din picioare". A fost o constiinta a simplitatii si un inger pazitor al fiului ei „nascut cu o coroana pe frunte", spunea adesea, batrâna lucratoare a pamântului de la Zorleni. In urma mortii sale poetul ar dori sa faca in casuta parinteasca de la Zorleni un mic muzeu al satului natal si o Scoala de poezie frecventata de poetii vaganti din toata lumea ce ar fi urmat sa aiba o tinta si la Zorleni pe malul gârlii la casuta ca un schit alb in mijlocul unei livezi ocrotitoare. Totul se dovedeste a fi o utopie ca atâtea altele visate de visatorul poet. Surorile vor parte si uneltesc vinderea casei si instrainarea Edenului in scopuri utilitare…Sentinta se amâna un timp, dar pierderea legaturii cu Zorlenii si renuntarea la visul Scolii de poezie il arunca pe nefericitul poet intr-un neant aleatoriu…Citeste mult si insistent o singura carte/ Biblia si tot ce se leaga de aceasta. 2002. Scrie Elegiile bizantine direct pe computer, de unde dispar,
fiind sterse intr-un stupid accident de copiere…Va scrie totusi, intr-o ultima
incordare, Cele sapte elegii ale destinului
si ale rugaciunii, dedicate Irinei si lui Emilian, editie realizata in
regie proprie de „Liga legendelor lumii" Bucuresti – România prin grija
prietenilor scriitori Nadina si Alexei Rudeanu, intr-un tiraj confidential… |
|
|
